Acțiunea în tăgada paternității

Contestarea filiației copilului față de tată – cadrul legal

Acțiunea prin care se contestă filiația copilului față de tată este reglementată de articolele 429 și următoarele din Codul Civil.

Această acțiune are scopul de a stabili dacă tatăl trecut în certificatul de naștere este, în realitate, tatăl biologic al copilului. Ea poate fi introdusă de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil.

Cine poate formula acțiunea și în ce termene

Mama și soțul mamei au un termen de 3 ani pentru a formula acțiunea.

În cazul soțului mamei, termenul curge fie de la data când a aflat că este prezumat tată al copilului, fie de la momentul în care a descoperit că această prezumție nu corespunde realității.
În cazul mamei, termenul de 3 ani începe de la data nașterii copilului.

În schimb, tatăl biologic și copilul pot introduce acțiunea oricând pe durata vieții lor, deoarece pentru ei dreptul la acțiune nu se prescrie.

Dreptul de a contesta filiația și mijloacele de probă

Potrivit articolului 421 din Codul Civil, orice persoană interesată poate contesta, în orice moment, filiația stabilită printr-un act de naștere.

În astfel de procese, dovada filiației se realizează prin expertiză medico-legală, de obicei o expertiză ADN, care stabilește legătura biologică dintre copil și persoana în cauză.

Cu alte cuvinte, legea permite oricui se află într-o astfel de situație să formuleze acțiunea, atâta timp cât există motive temeinice care să o justifice.

Folosirea abuzivă a acțiunii și consecințele

Din păcate, în unele conflicte de dreptul familiei, această acțiune este folosită abuziv, mai mult ca o formă de șicanăîntre foști parteneri, în contextul tensiunilor personale.

Când este folosită în acest mod, acțiunea are de obicei efectul opus celui dorit: în loc să rezolve situația, amplifică conflictul și duce la ruperea completă a relațiilor dintre părinți.

Efectele respingerii acțiunii

Dacă instanța respinge acțiunea, filiația copilului rămâne stabilită față de soțul mamei, iar cei doi foști parteneri continuă să fie părinții legali ai copilului.

Chiar dacă relația lor personală s-a încheiat, aceștia trebuie să exercite împreună autoritatea părintească, având în vedere binele copilului.

Un avocat competent și echilibrat va încerca întotdeauna să tempereze conflictul dintre părți. Scopul principal trebuie să rămână interesul superior al copilului, care are nevoie de doi părinți capabili să colaboreze pentru creșterea și educarea sa.