Să accept sau nu o moștenire?

Nu puțină lume visează să moștenească peste noapte o avere mai mult sau mai puțin fabuloasă, care să-i asigure un trai liniștit. Doar că o moștenire vine la pachet nu doar cu drepturi, ci și cu obligații, iar acest lucru trebuie luat în considerare foarte serios atunci când o persoană ajunge să fie moștenitor.

În fapt, nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire, acest lucru fiind clar stipulat în Articolul 1.106 din Codul Civil. De ce ar refuza cineva o moștenire? Pentru că s-ar putea trezi să fie obligat să plătească datoriile defunctului care i-a lăsat moștenirea respectivă, datorii care s-ar putea să nu fie mici. Spre exemplu, dacă a moștenit un teren, iar fostul proprietar nu a plătit impozitul pe acel teren în ultimii trei ani și obligația e scadentă, va moşteni și obligația de plată a impozitului retroactiv. Nu sună deloc atractiv, nu?

Dacă însă decide să accepte moștenirea, indiferent de eventualele datorii, moștenitorul are de bifat niște pași. În primul rând, acceptarea trebuie realizată în termen de un an de la deschiderea succesiuni, conform Articolului 1.108 din Codul Civil.

Acest lucru se poate face în două moduri:

prin darea unei declarații notariale autentice de acceptare expresă a moştenirii (declarația se va înscrie în Registrul Național Notarial, ţinut în format electronic – art.1.108-1.109 Cod Civil) , caz în care, în mod practic, succesibilul (cel care are drept de moștenire) trebuie să se apeleze la un birou notarial.
Prin efectuarea unor operaţiuni care au valoare de acte de acceptare tacită (cum sunt cele enumerate la art. 1.110 Cod Civil: înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii, renunțarea chiar gratuit în folosul unuia sau mai multor moştenitori, actelele de dispoziţie, administrare definitivă sau de folosinţă etc.), caz în care se apelează la un avocat.

Este bine de știut că, tot conform Codului Civil, actele de conservare, supraveghere și de administrare provizorie nu au valoare de acceptare dacă, din împrejurările în care acestea s-au efectuat, nu rezultă că succesibilul și-a însușit prin ele calitatea de moştenitor.

Spre exemplu, dacă succesibilul locuiește în casa pe care a primit-o moştenire, acest lucru poate avea valoarea unui act de acceptare tacită, rezultând că acesta și-a însușit calitatea de moştenitor. De asemenea, dacă suscesibilul nu locuiește în imobil, dar îl închiriază sau chiar îl vinde, atunci aceste acte sunt considerate în fața legii acte de acceptare tacită, ca urmare nu mai este necesar ca succesibilul să meargă la notar pentru a de declarația de acceptare a succesiunii, întrucât se poate deduce din actele juridice încheiate însușirea calității de moștenitor al bunului respectiv.

Dar dacă bunurile moștenite sunt niște terenuri situate într-o zonă rurală, iar cel care are calitatea de moștenitor merge doar să vadă unde sunt situate, această acțiune nu va fi considerat un act de acceptare a succesiunii.

Dacă nu se fac aceste acte de acceptare exprese sau tacit vădite, ani mai târziu, când unul din moştenitori dorește să facă formalitățile de deschidere a succesiunii, poate solicita instanței, printr-o acțiune civilă, decăderea moștenitorului neacceptant din calitatea de succesor. În acest caz, se pot pierde drepturile succesorale asupra moștenirii.

Acest lucru se poate face în două moduri:

prin darea unei declarații notariale autentice de acceptare expresă a moştenirii (declarația se va înscrie în Registrul Național Notarial, ţinut în format electronic – art.1.108-1.109 Cod Civil) , caz în care, în mod practic, succesibilul (cel care are drept de moștenire) trebuie să se apeleze la un birou notarial.
Prin efectuarea unor operaţiuni care au valoare de acte de acceptare tacită (cum sunt cele enumerate la art. 1.110 Cod Civil: înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii, renunțarea chiar gratuit în folosul unuia sau mai multor moştenitori, actelele de dispoziţie, administrare definitivă sau de folosinţă etc.), caz în care se apelează la un avocat.

Informații utile

Informații utile