Se poate cere demolarea sau desființarea construcțiilor edificate fără autorizație de construire, ori cu depășirea autorizației de construire de către persoane private, în cadrul raporturilor de vecinătate?
În speță, prezentul articol privește situația juridică mereu actuală a situației imobilelor construite fără autorizație de construire sau edificate cu depășirea autorizației de construire și și în ce condiții se poate solicita desființarea acestora de către persoane private pe calea acțiunilor în instanță.
Pe de altă parte, sunt frecvente situațiile în care se realizează înscrierea în cartea funciară a construcțiilor edificate în baza unei autorizații de construire și care ulterior se anulează în instanță.
E posibil ca și în aceste condiții, o persoană să ceară demolarea/desființarea construcției aflată în nelegalitate?
Potrivit Articolului 1 din Legea 50/1191, fiecare proprietar este obligat să își autorizeze lucrările construite.
Totodată, înscrisul care atestă edificarea efectivă a unei construcții este procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în condițiile articolului 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, în baza căruia se face înscrierea acestora în cartea funciară.
În aceste condiții lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii. Acest lucru înseamnă că proprietarul construcției nu se poate adresa instanței pentru intrarea în legalitate, în lipsa autorizației de construire sau în cazul depășirii acesteia. Legea prevede anumite condiții complexe de intrare în legalitate și pentru aceste situații, dar în practică ele sunt dificil de realizat.
În acest context, Legea nr. 50/1991, în funcție de gravitatea încălcărilor regimului autorizării construcțiilor, dă posibilitatea antrenării răspunderii penale, sau, după caz, contravenționale a persoanelor care edifică o construcție fără autorizație de construire, precizând expres că executarea de desființarea totală ori parțială de lucrări de construcție fără autorizație este contravenție, în măsura în care nu este infracțiune.
Pe de altă parte, potrivit articolului 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță, măsura de desființare a construcțiilor fiind complementară aplicării unei amenzi contravenționale, măsuri care se pot lua de către autoritățile competente doar într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției.
Din ansamblul prevederilor legale de mai sus, rezultă că sancțiunea complementară a desființării construcției poate fi dispusă doar de către autoritatea publică competentă, în baza prevederilor exprese ale legii speciale și în consecință, în vederea protejării unui interes general și nu de către orice persoană fizică sau juridică, în vederea protejării unor interese private, cum ar fi raporturile de vecinătate.
În acest context putem observa că dacă autoritatea publică competentă nu se autosesizează în cazul unei construcții construite nelegal în termenul legal de 3 ani, orice persoană fizică sau juridică se poate adresa acesteia, semnalându-i situația, caz în care primaria va fi obligată să răspundă acestei sesizări.
Soluția de sus este cu atât mai interesantă dacă ne aflăm în contextul unei construcții deja înscrise în cartea funciară și a cărei autorizație de construcție a fost anulată ulterior.
Pe de altă parte, contrar argumentației de mai sus, în jurisprudență sunt formulate mereu acțiuni care au ca obiect desființarea/demolarea contrucțiilor efectuate fără autorizație de construire de către persoanele fizice care susțin o afectare a drepturilor lor, acțiuni formulate fie ca urmare a solicitării anulării autorizației de construire emise nelegal în cadrul acțiunii de constencios administrativ, fie formulate în cadrul răspunderii civile delictuale în instanțele civile, ca remediu pentru repararea unui prejudiciu suferit.
Imposibilitatea interzicerii exprese a acestei posibilități de acțiune pentru persoanele afectate de clădiri construite nelegal se explică prin faptul că nu ar fi echitabil să nu aibă acces la justiție tocmai persoanele afectate cel mai mult, deși semnalăm că aceste aspecte ar trebui incluse in reglementarea legii speciale.
Prin urmare, deși legea specială nu prevede posibilitatea ca o persoană fizică să formuleze o acțiune de desființare a construcțiilor construite fără sau cu depășirea autorizației de construire. Aceste acțiuni sunt admisibile în anumite condiții de către instanță, fie în cadrul unui proces de contencios administrativ, fie în cadrul unui proces civil, ceea ce face ca răspunsul nostru la întrebarea din titlu să fie, în ciuda inadvertențelor legale semnalate în articol, afirmativ.
Se poate cere demolarea sau desființarea construcțiilor edificate fără autorizație de construire, ori cu depășirea autorizației de construire de către persoane private, în cadrul raporturilor de vecinătate?
În speță, prezentul articol privește situația juridică mereu actuală a situației imobilelor construite fără autorizație de construire sau edificate cu depășirea autorizației de construire și și în ce condiții se poate solicita desființarea acestora de către persoane private pe calea acțiunilor în instanță.
Pe de altă parte, sunt frecvente situațiile în care se realizează înscrierea în cartea funciară a construcțiilor edificate în baza unei autorizații de construire și care ulterior se anulează în instanță.
E posibil ca și în aceste condiții, o persoană să ceară demolarea/desființarea construcției aflată în nelegalitate?
Potrivit Articolului 1 din Legea 50/1191, fiecare proprietar este obligat să își autorizeze lucrările construite.
Totodată, înscrisul care atestă edificarea efectivă a unei construcții este procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în condițiile articolului 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, în baza căruia se face înscrierea acestora în cartea funciară.
În aceste condiții lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii. Acest lucru înseamnă că proprietarul construcției nu se poate adresa instanței pentru intrarea în legalitate, în lipsa autorizației de construire sau în cazul depășirii acesteia. Legea prevede anumite condiții complexe de intrare în legalitate și pentru aceste situații, dar în practică ele sunt dificil de realizat.
În acest context, Legea nr. 50/1991, în funcție de gravitatea încălcărilor regimului autorizării construcțiilor, dă posibilitatea antrenării răspunderii penale, sau, după caz, contravenționale a persoanelor care edifică o construcție fără autorizație de construire, precizând expres că executarea de desființarea totală ori parțială de lucrări de construcție fără autorizație este contravenție, în măsura în care nu este infracțiune.
Pe de altă parte, potrivit articolului 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță, măsura de desființare a construcțiilor fiind complementară aplicării unei amenzi contravenționale, măsuri care se pot lua de către autoritățile competente doar într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției.
Din ansamblul prevederilor legale de mai sus, rezultă că sancțiunea complementară a desființării construcției poate fi dispusă doar de către autoritatea publică competentă, în baza prevederilor exprese ale legii speciale și în consecință, în vederea protejării unui interes general și nu de către orice persoană fizică sau juridică, în vederea protejării unor interese private, cum ar fi raporturile de vecinătate.
În acest context putem observa că dacă autoritatea publică competentă nu se autosesizează în cazul unei construcții construite nelegal în termenul legal de 3 ani, orice persoană fizică sau juridică se poate adresa acesteia, semnalându-i situația, caz în care primaria va fi obligată să răspundă acestei sesizări.
Soluția de sus este cu atât mai interesantă dacă ne aflăm în contextul unei construcții deja înscrise în cartea funciară și a cărei autorizație de construcție a fost anulată ulterior.
Pe de altă parte, contrar argumentației de mai sus, în jurisprudență sunt formulate mereu acțiuni care au ca obiect desființarea/demolarea contrucțiilor efectuate fără autorizație de construire de către persoanele fizice care susțin o afectare a drepturilor lor, acțiuni formulate fie ca urmare a solicitării anulării autorizației de construire emise nelegal în cadrul acțiunii de constencios administrativ, fie formulate în cadrul răspunderii civile delictuale în instanțele civile, ca remediu pentru repararea unui prejudiciu suferit.
Imposibilitatea interzicerii exprese a acestei posibilități de acțiune pentru persoanele afectate de clădiri construite nelegal se explică prin faptul că nu ar fi echitabil să nu aibă acces la justiție tocmai persoanele afectate cel mai mult, deși semnalăm că aceste aspecte ar trebui incluse in reglementarea legii speciale.
Prin urmare, deși legea specială nu prevede posibilitatea ca o persoană fizică să formuleze o acțiune de desființare a construcțiilor construite fără sau cu depășirea autorizației de construire. Aceste acțiuni sunt admisibile în anumite condiții de către instanță, fie în cadrul unui proces de contencios administrativ, fie în cadrul unui proces civil, ceea ce face ca răspunsul nostru la întrebarea din titlu să fie, în ciuda inadvertențelor legale semnalate în articol, afirmativ.
Informații utile
Informații utile

2026 © AVOCAT IOANA MOGA

2026 © AVOCAT IOANA MOGA




























































